Dreptul la propria imagine este cea mai puternică poziție pe care o ai în această industrie: fără consimțământul tău, nimeni nu are voie să distribuie sau să prezinte public o imagine a ta. Acest lucru este reglementat în Legea dreptului de autor asupra operelor de artă plastică și fotografiilor, la paragraful 22, și completat de legislația privind protecția datelor. În același timp, este poziția care este restrânsă cel mai rapid, deoarece exact asupra acestui lucru se concentrează consimțământul din contractul de model. Acest articol explică ce îți rămâne, la ce renunți, de ce textul contractului face diferența și cui îi aparține dreptul de autor — și anume, nu ție.
Ce protejează dreptul la propria imagine
Protejate sunt distribuirea și prezentarea publică a imaginii tale. O imagine este orice reprezentare în care ești recognoscibilă, iar recognoscibilitatea nu depinde de chip: un tatuaj, o cicatrice, o siluetă distinctivă sau contextul unei înregistrări pot fi suficiente.
Protecția se aplică indiferent dacă îți place înregistrarea și dacă te prezintă într-o lumină avantajoasă. Ea nu se limitează la imaginile nud și nici nu este mai extinsă în cazul acestora, însă în practică este deosebit de evidentă în cazul materialelor erotice, deoarece consecințele unei distribuiri neautorizate sunt mai mari.
Înregistrarea în sine trebuie diferențiată de protecție. Legea dreptului de autor asupra operelor de artă plastică și fotografiilor vorbește despre distribuire și prezentare. În ceea ce privește realizarea unei înregistrări, decisiv este în primul rând dacă ai fost de acord cu aceasta, iar în contextul contractual exact acesta este consimțământul.
Consimțământul este pârghia
Consimțământul reprezintă excepția de la interdicție. Cine și-a dat consimțământul în mod valabil nu mai poate invoca faptul că distribuirea s-ar fi făcut fără permisiune. Consimțământul poate fi acordat în mod expres, iar Legea dreptului de autor asupra operelor de artă plastică și fotografiilor conține o regulă care îi surprinde pe mulți: dacă o persoană a fost plătită pentru a fi fotografiată sau filmată, consimțământul acesteia este considerat, în caz de îndoială, acordat.
În această industrie, acesta nu este un caz marginal, ci situația normală, deoarece primești un onorariu. Cine speră că, în cazul unui litigiu, problema consimțământului va rămâne deschisă speră la o poziție mai slabă.
De aici rezultă cea mai importantă afirmație a acestui articol: decisiv nu este dacă ai fost de acord, ci cu ce anume ai fost de acord. Întinderea consimțământului se stabilește în funcție de ceea ce s-a convenit — iar ceea ce s-a convenit este ceea ce scrie în contract.
De ce textul contractului este decisiv, nu sentimentul
La filmare se fac înțelegeri în cadrul discuțiilor. Se spune că materialul va ajunge doar în zona de abonamente, că nu va fi publicat nimic pe rețelele sociale, că fața nu va fi folosită în scopuri publicitare. Astfel de afirmații sunt formulate cu seriozitate și totuși nu au nicio valoare dacă în contract scrie că utilizarea este nelimitată din punct de vedere al conținutului.
În cazul unui litigiu, instanța citește documentul. Ceea ce a fost promis verbal trebuie dovedit, iar persoana care a făcut promisiunea s-ar putea să nu mai lucreze acolo peste doi ani. În schimb, ceea ce spune textul contractului este consemnat în scris.
Consecința practică este simplă și eficientă: ceea ce este important pentru tine trebuie să fie inclus în contract. Este suficientă o frază, de exemplu că utilizarea în scopuri publicitare este exclusă sau că transmiterea către terți necesită acordul tău. Ce alte clauze sunt relevante este prezentat în lista noastră despre contractul de model, clauză cu clauză. Cât de extins este termenul „nelimitat” explică articolul despre drepturile de utilizare și canale.
Retragerea consimțământului în cazul schimbării convingerilor
Un consimțământ acordat nu este în toate cazurile valabil pentru totdeauna. Jurisprudența recunoaște că acesta poate fi retras dacă atitudinea interioară a persoanei reprezentate s-a schimbat în mod substanțial, iar distribuirea ulterioară devine, din acest motiv, inacceptabilă. Acesta este punctul de sprijin juridic pentru toate persoanele care, după ani, își privesc altfel înregistrările.
În practică, această cale este dificilă. Se cere mai mult decât o schimbare de opinie, și anume o modificare substanțială a condițiilor de viață sau a convingerilor, iar cu cât contractul este mai clar și investiția producției este mai mare, cu atât obstacolul este mai ridicat. În plus, persoana care își retrage consimțământul poate fi obligată la plata unor despăgubiri, deoarece producția a fost realizată și comercializată bazându-se pe acest consimțământ.
Prin urmare, trebuie spus sincer: retragerea consimțământului este un instrument pentru cazuri excepționale, nu un buton de ieșire. Ce se mai poate face în mod realist după publicare am prezentat în detaliu în articolul despre ștergere și retragerea consimțământului.
Dreptul de autor nu îți aparține
Aici apare în mod regulat o neînțelegere. Dreptul de autor asupra unei fotografii sau a unui film îi aparține celui care l-a creat: fotografului, cameramanei sau producției. Faptul că apari în înregistrare nu te transformă în autoarea acesteia.
Concret, asta înseamnă că nu ai voie să publici fără alte formalități imaginile de la filmare, nici măcar pe propriul tău canal, și nici pe cele în care apari doar tu. Cine dorește să folosească materialul pentru propriul portofoliu sau pentru rețelele sociale are nevoie de permisiunea producției. Cel mai simplu este să reglementezi acest lucru înainte de filmare, printr-o frază privind aprobarea unor imagini individuale pentru autopromovare.
Pe de altă parte, există situații în care persoanele participante pot avea propriile drepturi conexe asupra prestației lor. Dacă acest lucru se aplică unei anumite producții este o chestiune individuală, la care nimeni nu poate răspunde în mod general. Pentru planificarea ta, nu te baza pe acest lucru, ci pe contract.
Ce ar trebui să păstrezi tu
Poziția ta juridică este la fel de solidă ca documentele pe care le deții. De aceea, păstrează o copie a fiecărui contract, a consimțământului și a listei limitărilor, precum și factura și mesajele în care a fost stabilită filmarea. Fără aceste documente, ani mai târziu nu se mai poate clarifica ce era permis și ce nu.
O fotografie a contractului semnat la filmare este mai bună decât nimic, iar o scanare este mai bună decât fotografia. Dacă o producție nu dorește să îți dea un exemplar, acesta este în sine un semnal de alarmă: un contract pe care îl deține o singură parte nu este o înțelegere, ci o afirmație.
Unde intervine protecția datelor
Pe lângă dreptul la propria imagine se aplică și Regulamentul general privind protecția datelor, deoarece înregistrările cu tine sunt date cu caracter personal. De aici rezultă drepturi proprii, independente de Legea dreptului de autor asupra operelor de artă plastică și fotografiilor: poți solicita informații despre datele pe care le deține producția despre tine și, în anumite condiții, ștergerea sau restricționarea prelucrării.
Aceste drepturi se îndreaptă împotriva partenerului contractual, nu împotriva întregii industrii, și nu înlocuiesc drepturile asupra înregistrărilor. Totuși, ele reprezintă o cale reală de a afla, în primul rând, ce este stocat și unde a ajuns.
Informații despre modul în care tratăm datele tale, ce documente păstrăm și cât de repede răspundem unei solicitări de ștergere găsești la standardele de securitate. Pentru tot ceea ce privește contractul cu producția, regula este: citește înainte de semnare, nu după.
Notă: Acest articol oferă o prezentare generală și nu înlocuiește consultanța juridică.
Întrebări pe tema asta?
Scrie-ne sau vezi cum se desfășoară o colaborare.